Părinţii din ziua de azi sunt bombardaţi de o uriaşă varietate de activităţi extracurriculare – sporturi, cursuri de artă, limbi străine – astfel încât e de aşteptat să se găsească ceva pentru orice copil.

 

UN FENOMEN PERICULOS

Programul supraîncărcat la care este supus copilul îi poate afecta atât sănătatea fizică, cât şi pe cea psihică, explică psihologul Lucica Ştefănescu. Suprasolicitarea peste capacitatea biologică specifică vârstei face ca în timp nivelul performanţelor să scadă. Copilul resimte negativ efectele, capătă credinţa că nu e capabil să facă faţă solicitărilor externe şi îşi crează o imagine distorsionată a aptitudinilor sale. Pe termen scurt, efectele se pot evidenţia prin ceea ce ea numeşte somatizare – simptome fizice fără a avea o cauză biologică decelabilă, în vreme ce pe termen lung putem vorbi de afectarea imaginii şi a stimei de sine.

Astfel, spune ea, cele mai frecvente simptome întâlnite în cabinet la copiii cu un program suprasolicitant sunt cele fizice, ca lipsa poftei de mâncare, greţuri, dureri de cap, agitaţie psihomotorie sau apatie; cele psihice ca anxietatea, retragerea socială sau, dimpotrivă, comportamentele de agresivitate sau iritabilitate.

„Un aspect demn de luat în seamă este legat de hipercompetitivitate”, semnalează Lucica Ştefănescu. „Copilul este sfătuit să îşi forţeze limitele, să fie mereu cel mai bun, cel mai tare, cel mai puternic. Competitivitatea dusă la extrem are drept consecinţe pe termen lung modelarea unei personalităţi în care comunicarea interpersonală, intersubiectivitatea, capacitatea de integrare în plan socio-profesional să fie grav afectate.” Ea vorbeşte de scăderea randamentului şcolar sau relaţii defectuoase cu familia sau grupul de prieteni. „Pe termen lung, efectele suprasolicitării, ale oboselii cronice pot fi şi mai agresive. Un copil care a făcut cu greu faţă solicitărilor impuse de părinţi îşi va inocula credinţa că nu e capabil, se va învinovăţi de eventualele nereuşite, va crede că nu e iubit suficient din cauza slabelor abilităţi, că nu merită atenţia şi afectivitatea celor dragi.” Care vor fi consecinţele? O stimă de sine scăzută şi o slabă încredere în forţele proprii; el va ezita să se angajeze în alte activităţi chiar dacă i-ar acestea i-ar aduce mai multă satisfacţie.

 

Puteți citi întregul articol Copii Fără Copilărie publicat pe BusinessMagazin.ro

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *